cu verbul

См. также в других словарях:

• ablativ — ABLATÍV, ablative, s.n. Caz al declinării în unele limbi, care exprimă despărţirea de un loc, punctul de plecare, instrumentul, cauza sau alt complement circumstanţial. ♢ Ablativ absolut = construcţie sintactică specifică limbilor latină şi… …   Dicționar Român

• acţiune — ACŢIÚNE, acţiuni, s.f. I. 1. Desfăşurare a unei activităţi; faptă întreprinsă (pentru atingerea unui scop). ♢ Om de acţiune = om întreprinzător, energic, care acţionează repede. ♢ expr. A pune în acţiune = a pune în mişcare. A trece la acţiune =… …   Dicționar Român

• băiat — BĂIÁT, băieţi, s.m. 1. Copil de sex bărbătesc. ♢ (reg.; la pl.) Copii (indiferent de sex). 2. Persoană de sex bărbătesc ieşită nu de mult din vârsta copilăriei; p.ext. adolescent, flăcău. ♢ (Cu nuanţă afectivă, despre bărbaţi mai în vârstă) Bun… …   Dicționar Român

• ca — CA1 adv., interj. a. adv. I. (Se compară două sau mai multe lucruri, fiinţe, situaţii) 1. La fel cu, cum (e), precum (e), după cum (e). O carte ca cea din raft. ♢ expr. Ieri ca (şi) astăzi = totdeauna. Ca (şi) cum = parcă. ♦ Cât. Înalt ca bradul …   Dicționar Român

• ciur — CIUR, ciururi, s.n. 1. Unealtă de cernut materiale pulverulente sau granulare, făcută dintr o reţea deasă de sârmă sau dintr o bucată de tablă ori de piele perforată, fixată pe o ramă. v. sită. ♢ expr. A vedea ca prin ciur = a vedea neclar. A… …   Dicționar Român

• completiv — ≠ necompletiv Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  completív adj. m., pl. completívi; f. sg. completívă, pl. completíve Trimis de siveco, 29.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic  COMPLETÍV completivă …   Dicționar Român

• completivă — COMPLETÍVĂ, completive, adj. (În sintagma) Propoziţie completivă (şi substantivat, f.) = propoziţie subordonată care are rol de complement pe lângă verbul din altă propoziţie. – Din fr. complétive, lat. completivus. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

• curat — CURÁT, Ă, curaţi, te, adj., adv. I. adj. 1. Lipsit de murdărie, de praf, de pete etc. ♢ expr. (Substantivat) A trece (sau a scrie etc.) pe curat = a transcrie ceva, fără greşeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet. ♦ (Despre aer)… …   Dicționar Român

• de — DE1 conj. I. (Exprimă raporturi de subordonare) 1. (Introduce o propoziţie condiţională) În cazul că, dacă. 2. (Precedat de şi introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi, şi dacă. Obraznicul, şi de i cu obraz, tot fără obraz se poartă. ♦ …   Dicționar Român

• face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… …   Dicționar Român

• fi — FI, sunt, vb. IV. intranz. a. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiinţă. A fi sau a nu fi. ♢ expr. De când sunt (sau eşti etc.) = (în legătură cu o negaţie) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e… …   Dicționar Român